|
Autor: Osho
Numar pagini: 118
Stare: foarte buna
"Am auzit o anecdota despre o mare mistica sufista, Rabia al Adawia. Într-o zi pe înserate, oamenii au gasit-o în strada, cautând ceva. Era batrâna, avea vederea slaba, asa ca vecinii au venit sa o ajute. Au întrebat o: "Ce cauti?".
Rabia a raspuns: "Îmi caut acul. L-am pierdut". Vecinii au dat sa-l caute, dar si au dat seama imediat ca drumul era foarte mare iar acul era ceva foarte mic. Asa ca au întrebat-o pe Rabia: "Te rugam sa ne spui unde l-ai pierdut, locul exact, caci altfel e greu sa l gasim. Drumul e mare si putem sa cautam mult si bine pâna sa-l gasim, daca o sa-l gasim. Unde anume l-ai pierdut?". "În casa", a raspuns Rabia. "Atunci de ce îl cauti aici?" au întrebat ei. "Fiindca aici e lumina, iar înauntru nu e".
Aceasta anecdota e foarte semnificativa. Te-ai întrebat vreodata ce cauti? Ai considerat vreodata ca e important sa meditezi adânc pentru a sti ce cauti? Nu. Chiar daca în unele momente de visare ai avut o idee vaga despre ceea ce cauti, nu ai stiut niciodata precis ce anume este. Nu l-ai definit înca.
Daca încerci sa-l definesti, cu cât capata mai mult contur cu atât mai mult îti dai seama ca nu e nevoie sa-l cauti. Cautarea poate continua numai într-o stare de imprecizie, de lipsa de claritate, de visare; când lucrurile nu sunt clare continui sa cauti, împins de un îndemn launtric, tras de un imbold insistent. Stii una si buna: trebuie sa cauti. E o necesitate launtrica. Dar nu stii ce cauti. Si daca nu stii ce cauti, cum sa gasesti?
Cauti ceva vag - crezi ca e în bani, în putere, în prestigiu, în respectabilitate. Dar pe urma vezi oameni respectabili, oameni puternici care si ei cauta. Si mai vezi si oameni extraordinar de bogati care cauta si ei; cauta pâna la sfârsitul vietii. Prin urmare, bogatia nu ajuta la nimic, puterea nu ajuta la nimic."
|