|
Autor: Bert Hellinger
Numar pagini: 90
Stare: buna
Fericirea care dureaza este o introducere, suficient de accesibila, a gandirii si a insighturilor pe care Bert Hellinger le-a avut in experientele sale cumetoda constelatiilor familiale. Stilul pe care il adopta autorul este un stil bland, un stil care te captiveaza si te introduce pe nesimtite in problematici esentiale ale vietii. Mici povesti de viata, transcrieri din seminarii de constelatii familiale sunt utilizate pentru a descrie si a demonstra ceea ce autorul numeste \"Legile iubirii\", si modul cum perturbarile acestor legi intr-o generatie, creeaza \"mosteniri\" pe care generatiile urmatoare trebuie sa le poarte. Autorul a descoperit ca iubirea singura nu este suficienta. Pentru ca iubirea sa infloreasca intr-o familie ea trebuie insotita de adevar si are nevoie de ordine.
Obiectul de studiu al constelatiilor familiale este reprezentat de incurcaturile familiale, adica modul cum distorsiunea aparuta intr-o generatie - si care afecteaza generatiile care urmeaza - poate fi abordata, cunoscuta si vindecata, prin restabilirea ordinii firesti a lucrurilor. Odata ce fortele profunde care actioneaza intr-un sistem familial sunt recunoscute si respectate ele pot fi redirectionate spre vindecare.
Legile sistemice ale iubirii ne influenteaza la fel de mult cum, spre exemplu, un copac este influentat de mediul in care creste. Daca arborele este capabil sa se echilibreze intre gravitatie si lumina solara, in mod natural va creste vertical, cu ramurile egale si echilibrate. in aceasta forma este mult mai stabil. Daca, totusi, nu este capabil sa se alinieze normal la toate fortele care il influenteaza, poate din cauza ca este pozitionat pe peretele unei stanci, se va adapta, crescand atat de drept pe cat jocul fortelor sistemice care actioneaza asupra sa - vantul, solul, gravitatia si soarele - ii permite. Un asemenea arbore nu este cu nimic mai prejos decat unul care creste intr-un parc. Ambii sunt subiectul acelorasi legi ale naturii, desi dinamica mediului lor exercita presiuni diferite asupra lor, si, astfel, fiecare isi gaseste cel mai bun echilibru sistemic care ii este la indemana.
|